marți, 6 octombrie 2009

Niciodată

Pe Oana am găsit-o ieri în bucătărie, aplecată deasupra mesei.
Înşira mărgeluţe. Făcea coliere pentru ea, pentru Roxănica şi pentru mine. Ce fericită era! Frunza!!!
- Mami, îţi fac mărgeluţe!
- Da? Minunat! Ia să văd.
- Îţi plac, mami?
- Sigur că da.
- Chiar îţi plac? Îţi plac foarte mult? Sau numai puţin?
- Îmi plac foarte, foarte mult.
- Mulţumesc, mami. Stai să te măsor.
Şi m-am aplecat să-mi ia măsura gâtului.
- Gata. Haide să ţi le pun.
- Vai, ce frumoase sunt.
- Chiar îţi plac? Îţi plac mult?
- Sigur că da.
- Îţi plac mai mult decât mă placi pe mine?
- Ţi-am mai spus asta, nimeni şi nimic nu-mi este mai drag pe lume decât îmi sunteţi voi două.
- Dar îţi plac şi mărgeluţele de la mine, nu-i aşa?
- Da, foarte mult. Mulţumesc, draga mamii.
- Să nu le mai dai jos niciodată. Da? Să te duci aşa la birou. Să nu le dai jos nici dacă mori.

Mărgeluţele multicolore de plastic (bucăţi dintr-o fostă numărătoare de mult timp dezmembrată) sunt înşirate pe o aţă roşie, de cusut.
Ce colier frumos am!
Nu pot să-l mai dau jos ... niciodată.

7 comentarii:

ileana spunea...

Sper ca a pus suficiente culori in colier ca sa-l poti asorta la orice :))

Ana-Maria spunea...

Minunat!:))O poza cu colierul de la Oana nu vedem si noi?!:)
Sa il porti sanatoasa!

alina spunea...

Iti sta foarte bine! :)

danae spunea...

Ana - Promit poza...
Ileana - Pai, complementarele, doamna.
Alina - Daaa, stiu. Mersi.

Andra spunea...

Deci niciodata....pai atunci sa-l porti cu placere si mandrie forever!

adra_bell spunea...

Ce dulce sa ai forever niste margelute calde si umile din abac in jurul gatului

danae spunea...

Special pentru doamna Ana, avem acum si poza cu margelutele.
Adra, asa este. Ce frumos ai spus. Multumesc.

Trimiteți un comentariu