joi, 18 noiembrie 2010

Frunzăreli V

- Oana, pe noi la grădi ne-a învăţat doamna să vorbim frumos. Vrei să-ţi spun?
- Da. Cum?
- De exemplu, te întreabă: A cui este această pălărie? Şi tu răspunzi: Această pălărie este a lui moş Neag.
- Aaaaa! Deci dacă eu te întreb: A cui este această coroniţă...
- Eu răspund: Această coroniţă este a lui nişte prinţese.


- Mami, ce pantofi frumoşi ai. Când or să-ţi rămână mici, mi-i dai mie?

vineri, 5 noiembrie 2010

Imaginaţie de Halloween

Recunosc că după ce am văzut întrebările... crime, decizii extreme, bătăi... se potriveşte cu tema săptămânii trecute, adică de Halloween vorbesc. Nu?
Şi pentru că leapşa mi-a fost oferită de Amira, nu pot să nu o preiau. Pur şi simplu.

1.Eşti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Tu ce alegi şi de ce?
"Unde drepturile individului nu există"? Parcă recunosc "situaţia" asta. Sau... ţara... Nu? Ce aleg? Păi, instinctiv aş spune că aleg bătaia. Nu prea mă simt comod în atitudinea asta de persoană umilă. Dar... gândindu-mă că în momentul acesta chiar trec printr-o perioadă în care simt că drepturile individului nu există şi eu nu mă bat cu nimeni, ajung să îmi pun întrebări. Deci... pe cine să iau la bătaie? Sau... să declar că am acceptat umilinţa? Teribil!

2. 3+4= 5 este posibil?
Matematic vorbind, nu este posibil. Transpus în realitate, oh, da, din nefericire este posibil. Dacă întrebarea suna 3+4=10 aş fi răspuns că nu, nici aşa nu este posibil. Dar să-ţi dea o sumă în minus, pe-asta am văzut-o. De mai multe ori, chiar.

3. Dacă cineva mâine îţi pune pe masă 1 milion de euro şi îţi spune să omori pe cel mai bun prieten/ă, ai face-o?
Imaginaţie, imaginaţie... dar parcă nici aşa.

4. Eşti la un pas să îţi realizezi cel mai mare vis al tău. Pentru a reuşi trebuie să faci un compromis pe care în mod normal nu l-ai face. De reţinut este că de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tău pentru todeauna. Ce faci?
Compromisuri am făcut, fac şi probabil că voi mai face. Dar nu pot să răspund cu siguranţă nici la o asemenea întrebare. Cine ştie? Eu nu.

5. Ai inşelat, furat vreodată?
La modul la care se poate răspunde penal, NU, nici una nici alta. În rest, în funcţie de interpretări, e posibil să fi făcut din amândouă. (De câte ori aduc coli de la birou, Oana mă ceartă că iaraşi am furat de la serviciu... Chestie de interpretare, cum spuneam.)

6. Ce părere ai despre zicala: ¨Creează-i unui om DORINŢA şi se va [beep] pe ele de principii, vise, etc” ?
(Asta e o zicală? N-o ştiam. )
E posibil.

7. Spui întotdeauna adevărul?
Eiii, nici chiar aşa. Nu-s ipocrită.

8. Ţi s-a făcut vreodată o observaţie negativă în pat? Dacă da, care a fost aceasta.
Am văzut multe răspunsuri la întrebarea această pe alte bloguri. Toate mi s-au părut pertinente. Răspunsul meu ar fi asemănător.

9. Eşti în situaţia de a decide într-o situaţie fără ieşire. Trebuie să ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alţi 5 miliarde. Dacă nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toţi. Care e decizia ta?
Asta e luată din filmele americane, da? N-am ce să răspund la aşa ceva. Nu pot să mă văd într-o asemenea postură.

10. Ce aplicaţie/formulă matematică ne poate da răspunsul =123456789 ?
Formulă? Dacă vă plimbaţi pe bloguri găsiţi multe răspunsuri.
Dar 123456789 + 0 = 123456789 ce are? Aaa, nu e formulă???

11. Pentru ce sumă ţi-ai închiria timp de o săptămână partenera/ul?
Acum să mă imaginez stăpân de sclavi? Sau matroană? Haide, mă... Cine a ales întrebările astea?

12. Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?
Vreau să cred că nu. Doamne ajută să nu fiu niciodată într-o astfel de situaţie.

13. Când ai făcut ultima oara sex şi cu cine?
Doar nu vă imaginaţi că am să răspund la aşa ceva?

14. Îţi prinzi partenerul în pat cu o altă persoană în timpul actului sexual. Cum reacţionezi?
Pa şi pusi. Îmi văd de viaţa mea.

15. Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi, care ar fi primele 7 lucruri pe care le-ai face?
Asta e blasfemie, oameni buni. Să mergem mai departe.

16. Dai bani la cerşetori?
Uneori. Nu foarte des.

17. Mâine e sfârşitul lumii. Ai 24 de ore la dipoziţie. Ce ai face în aceste 24 de ore?
Tot scenariu de film american. Zău aşa. Mi-aş strânge fetele în braţe.

18. Eşti într-o celulă de 2/2 cu încă un partener de 10 ani. În tot acest timp ai fost pus/ă la cele mai groaznice chinuri posibile. Într-o zi ţi se oferă posibilitatea de a scăpa de toate acestea. Trebuie doar să-i oferi cele mai goaznice chinuri colegului de celulă timp de 2 ani. Ce alegi? Să te chinuie în continuare sau să-l chinui tu pe colegul de celulă?
Idem Amira.

19. Într-o zi te sună cineva şi îţi spune că ştie cel mai groaznic secret al tău. Dacă nu-i dai ce şi cât vrea, va spune tuturor. Dacă s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai clădit, ai pierde totul. Ce vei face în continuare?
Tot film american.
Răspunsul meu? Idem Amira.

20. O părere personală obiectivă despre autorul care ţi-a trimis leapşa. (minim 50 de caractere)
Amira? Spumoasă. Volubilă. Sensibilă. Inteligentă. Plină de surprize. Mamă minunată. Soţie faină. Frumoasă. Încrezătoare. Plăcută. Puternică. Specială. Sper din suflet să o cunosc pesonal.

joi, 4 noiembrie 2010

Halloweenul printre frunze - Partea a doua sau Ale mele-s amândouă

...
Sâmbătă. Petrecere de Halloween la Mall.
Dracula, Merlin şi două vrăjitoare.
Îngrămădeală.
"Ochi de vrăjitoare". "Muci de dragon". "Paianjen dezmembrat".
Fum... de efect.

O frunză e sus pe scenă şi bagă mâna în toate borcanele lui Merlin. Cealaltă stă pe scăunel.
Una se bagă în faţa cozii şi se pictează pe faţă. Cealaltă se retrage de la coadă, e prea mare. Stă şi înghite în sec.
Una primeşte cadou de la vrăjitoarele-ajutoare. Cealaltă nu mai apucă. Şi plânge.
Ale mele-s amândouă...




luni, 1 noiembrie 2010

Halloweenul printre frunze - Prima parte sau Concursul de dovleci

Care va să zică am trecut şi prin sărbătoarea asta.
E prima dată când familia noastră de frunze neaoşe participă la ... la ceva legat de Halloween.

Este joi. Oana tocmai a venit de la gimnastică şi e fericită. Ca întotdeauna.
Se zbenguie în sufragerie împreună cu soră-sa. Eu pregătesc masa. Apare. Se învârteşte de câteva ori în jurul meu, în timp ce eu încerc să o ocolesc elegant, ba cu farfuriile în braţe, ba cu oala de ciorbă.
Ea zglobie. Eu zâmbitoare.
La un moment dat, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, îşi aminteşte:
- Mami, să ştii că mâine la ora şase, în sala de sport de la şcoala MEA, o să fie un concurs de dovleci de Halloween. Şi vreau şi eu să particip.
Eu fac faţa de "mamă şocată".
- Şi de unde dovleac, mami?
- Nu ştiu. Să cumpere tati!

Aha. Bună idee.
- Atunci, Oana, sună-l pe tati şi spune-i să nu vină acasă fără dovleac.
Sună. Probabil, la celălalt capăt tati face faţa de "tată şocat".
- De unde să iau eu dovleac?????
- Nu ştiu, tati. De la piaţă. De la supermarket. Habar n-am.
Pe la ora cinci apare victorios. Cară în braţe un dovleac.
La început l-am studiat. Apoi l-am mângâiat. Am decis că e treabă grea. Am deschis netul să mă documentez. Pfuiii! Haideţi, gata! Gata! Mă apuc de el!

Cam după vreo oră de scobit în admiraţiile şi încurajările lui Cosmin, îmi încolţeşte o întrebare:
- Cosmine, ia întreab-o tu pe Oana... cine i-a spus ei de concursul ăsta de dovleci?
Se uită uimit la mine, dar probabil realizează şi el că muncim ca disperaţii pentru că aşa ne-a spus... Oana...
- Oanaaaa!
- Da.

- Cine ţi-a spus despre concursul de dovleci? Doamna învăţătoare?

- Nuuuuuuuu. O fetiţă de la gimnastică.
Ta-na-nam!
Care va să zică, Cosmin a alergat prin toată piaţa, eu scobesc de peste o oră în mizeria asta de dovleac pentru că... Pentru că suntem doi aiuriţi, care nu s-au gândit să cerceteze? De-asta?
Scot mâna din dovleacul aproape gata curăţat şi încep să gândesc...
- Cosmine, eu o sun pe Aura.
(Aura este directoarea şcolii, pe care e musai să vă povestesc cum am descoperit-o. Dar asta altădată.)
- Sun-o!

Bâzzzzzz.
- Bună, Aura. Dana sunt. Fată dragă, te sun pentru că fii-mea mi-a povestit ca mâine ... bla-bla-bla... Aşa e?
Râde!!!! Râde tare!!!! Ups!
- Dano, tu scobeşte acolo dacă te-ai apucat. Numai că mâine la ora şase nu e niciun concurs. Avem ceva... o chestie... mâine la ora 12:00. Un concurs pe clase. S-au înscris clasele cu câte un dovleac. Dar, din câte ştiu, doamna voastră nu s-a înscris. Că doar am diplomele pe birou şi n-am văzut-o.
- Aoleuuuu. Şi eu ce fac acuma???

- Ştii ce,
zice... Sun-o pe doamna învăţătoare. Povesteşte-i şi... poate se înscrie şi ea cu dovleacul tău.
- Hai că te pup, mersi de sfat. Sun acum.


Bâzzzzz.
- Bună seara, doamna învăţătoare. Mama Oanei sunt. Vă deranjez ca să vă povestesc ... bla-bla-bla...
Râde!!! Râde tare!!!!
- Doamnă, eu nu m-am înscris pentru că eu nu prea agreez sărbătoarea asta. Şi în plus, ar fi fost greu să decid cine să participe din partea clasei la concurs. Dar acum, dacă aţi început, o să ne înscriem şi noi. Aduceţi mâine dovleacul şi îl ducem şi noi la concurs.

Bâzzzzz.
- Auraaaa, am vorbit cu doamna învăţătoare. Mâine se prezintă cu dovleacul meu să se înscrie la concurs.
- Bine, dragă. Hai că sun organizatoarea să vă treacă pe listă. Tu adu mâine dovleacul. Spor la treabă. Vezi să-l faci frumos!

- Hai! Hai! Hai că mă apuc de treabă.

Am mai muncit vreo două ore. Mi-era jenă să mă prezint cu o caricatură... (Mă rog, figurativ vorbind, fiindcă oricum altceva decât o caricatură 3D nu este chestia asta. )

Şi uite-aşa, am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea dovleacului nostru. Acesta: