luni, 21 decembrie 2009

De weekend

-------------------------------------
Aventuri în Orăşel
Mmmmm.... În sfârşit nu m-am trezit obligată de ţiuitul ceasului deşteptător. Ba dimpotrivă, am făcut-o târziu (nici nu-mi vine să vă spun la ce oră), cu zâmbetul de buze. Frunzele se treziseră de ceva vreme şi se jucau în camera lor. Le-am auzit glăscioarele, prin somnul de dimineaţă, dar nu am deschis ochii, încântată că pot să lenevesc în pat mai multă vreme.
El s-a trezit primul, s-a dus în bucătărie şi curând am simţit din pat mirosul cafelei. Mmmm... ce plăcut...
Ziua începea atât de frumos. Pe geam vedeam nămeţii de zăpadă. Îmbietor.
- Ce facem azi? Ce facem azi?
- Mergem în "Orăşelul Copiilor"?
-Daaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!! Uraaa!
- Tati, cu sania!
- Cu sania!
Deci... plimbare cu săniuţa, dat în coţomedii, cumpărat suveniruri, dat pe derdeluş, toate astea până când talpa bocancilor lui tati a cedat şi a trebuit să plecăm spre casă, fleoşc-fleoşc.
Am făcut o scurtă oprire ca frunzele să-şi umple cizmuliţele cu zăpada din nămeţii de pe lângă garduri.
Apoi o altă oprire să adune într-o pungă zăpadă pe care s-o păstrăm în congelator.
Şi din nou o oprire să facă îngeraşi în zăpadă, în traducere motiv de trântit în zăpadă, agitat la maxim mâinile şi picioarele spre hazul celor care treceau pe trotuar.
.... Restul zilei, odihnă!
-------------------------------------
O, brad frumos
- Împodobim bradul?
- Mai târziu.
- Acum împodobim bradul?
- Puţin mai târziu.
- Dar acum?
- Când îl împodobim? Acum?
- Haideţi să-l împodobim...

Premiu de sezon

Bianca mi-a înviorat ziua cu un premiu dis-de-dimineaţă. Mulţumesc, Bianca! Superb premiul acesta de sezon!

Îl ofer cu drag, în spiritul Crăciunului, prietenilor virtuali cărora cred că le va face plăcere: Mihaelei, Anei, dragei Petro, Amirei mele speciale, lui Tetris, Andrei-Adrabell, Mamiţunei, Albinuţei şi tuturor celor care sunt în trecere pe-aici şi vor să-şi însenineze blogul cu imaginea aceasta faină.
Ho! Ho! Ho!
(Auziţi? Vine Moşul....!!!)

joi, 17 decembrie 2009

Continuă...

Încă ninge. Cred că am fost tare cuminte anul ăsta, dacă rugăminţile mele au fost ascultate. Oraşul e alb. Îmi îngheaţă mâinile şi urechile, zăpada scârţâie sub tălpi, geamurile sunt împodobite cu pernuţe de omăt.
Frunzele au făcut oameni de zăpadă, s-au plimbat cu săniuţa, au adunat ţurţuri şi s-au bătut cu bulgări. Frumos! Mi-am dorit asta pentru ele. Am primit ce mi-am dorit.
Dar... încă ninge. Ninge! Ninge! ....

marți, 15 decembrie 2009

A ajuns



Pe drumul către birou, de dimineaţă, cu mâinile îngheţate şi cu un zâmbet larg pe faţă, făceam poze.
A venit şi la noi! A ajuns!
Ninsoarea a ajuns la Buzău.
N-am mai văzut-o de câţiva ani. Vreau zăpadă multă, vreau să ieşim cu săniuţa, să facem oameni de zăpadă şi să ne batem cu bulgării.
Se poate?
Doamne, se poate?

luni, 14 decembrie 2009

Întâlnire

Duminică, pe la ora prânzului, am intrat în mall. Prima oprire, desigur, în faţa vitrinelor de la pet-shop, unde vreo şapte iepuraşi superbi şi doi pui de terrier mişunau ici-colo.
Frunzele s-au lipit cu ochi, mânuţe şi obrăjori de geamurile vitrinelor, extaziate.
Eu şi tati, deja obosiţi de agitaţia de dimineaţă, aşteptam să se încheie contemplarea.
În momentul acela se opreşte lângă mine o tipă bine, zâmbitoare şi mă întreabă, arătând spre cele două progenituri proprii:
- Frunzuliţele?
Presupun că figura mea în momentul acela n-a arătat prea armonios, cu ochii bulbucaţi şi gura deschisă.
- Da, am recunoscut, în timp ce încercam să procesez informaţiile de care eram capabilă să-mi amintesc.
Frunzuliţe... Blog... Buzău...? Hmmm, le cunosc pe blogheriţele mele... nu-i niciuna... Cine e? Cine?....
Lămurită după faţa mea că-s într-o ceaţă deasă de toamnă târzie, primesc ceva lămuriri de la tipa cea bine:
- Sunt ... ... ... Adra-Bell!!!
Şi s-a făcut lumină!!!
Da, ea e. E Adra-Bell. Şi-atunci percutez:
- Ce e cu voi aici?
Şi-abia atunci observ o păpuşică lipită de geam, alături de frunze. Doamne, că frumoasă mai este Eva. Frumoasă foc! Nu cred că am văzut un copil care să semene atât de mult cu păpuşile copilăriei mele. Frumoasă precum o păpuşică!
Mă bucur că v-am văzut, Adra-Bell!
Poate data viitoare sunt în stare de ceva mai mult decât de câteva bânguieli.

vineri, 11 decembrie 2009

Petrecere la grădi

Cum se fac, domnule, petrecerile aniversare în zilele noastre! Cu animatori aduşi de la circ. Ia priviţi:

joi, 10 decembrie 2009

Negru

- Mami, uite negru, a strigat speriată.
- Ce anume?
- Uite! Uite, e negru.
- Ce e negru?
- Uite. Uite aici.
- Roxana, asta e umbra.
- Umbra?
- Da, mami. Toate obiectele au umbră. Şi noi avem umbră.
- Şi noi avem?
- Da. Nu te speria. E doar umbra.
- ... Mami, vreau s-o dăm jos.

marți, 8 decembrie 2009

Miau!

- Surpriză!!! Miauuu!!! am auzit... M-am întors şi ...
... am văzut-o pe Roxana, care tocmai se trezise din somnul de după-amiază.

Ta-naaaaaaaaammm!
Cum? Ce-am făcut? Voi ce-aţi fi făcut?

(Au avut petrecere cu clowni şi prinţese la grădi. Iar "A-ca-Zăpada" a pictat-o pe faţă)

luni, 7 decembrie 2009

Ghicitoare


Recunoaşteţi personajele?

Greşesc?

Mă bucur că atât de mulţi români au trăit bine.
Hă! Hă! Hă!
-----------------------------
Părerea mea:
Acel candidat care să convingă România încă nu a apărut.
Oamenii au căutat motive să aleagă unul din doi.
Unii au motivat că s-au săturat de circ.
Alţii au motivat că s-au săturat de "comunism".
Unii au motivat că nu vor dictatură.
Alţii au motivat că nu vor moguli.
Unii au motivat că nu mai vor criză politică.
Alţii au motivat că nu mai vor roşu.
Unii au motivat că au descoperit soluţia.
Alţii au motivat că au descoperit "justiţiarul".
Unii au motivat că trebuiau să voteze pentru cineva.
Alţii au motivat că trebuiau să oprească pe cineva.
Ceilalţi chiar nu au găsit motive.
-----------------------------
Doamne ajută să avem 5 ani de bine! În fond, asta ne dorim cu toţii. Asta îmi doresc şi eu pentru frunzele mele.
-----------------------------

duminică, 6 decembrie 2009

Mişculae

2009.
Pe seară s-au apucat cu frenezie de lustruit.
Ştergem şi înăuntru? ne-a întrebat plină de elan Roxana.

Apoi şi-au aranjat frumos, ordonat, cizmuliţele, să le vadă Moşul imediat cum intră.
Pe unde intră? Pe geam? Pe uşă? s-au interesat, ca nu cumva să-i încurce calea bietului Moş încărcat cu minunăţii.

Greu a venit somnul. Foarte greu.
Abia apoi a putut bietul Moş să intre-n casă.
----------------------
Zdrang. Poc. Bum.
Paşi alergând prin casă.
Mamiii, mergem să vedem dacă a venit Moşullll...
Zdrang. Poc. Bum.
Oaaaaaaaaaa.....
Oaaaaaaaaaaaaa.....
M-am dat jos din pat cu ochii cârpiţi, să pot surprinde momentul. Şi-am reuşit, cât de cât, să le văd uimirea, bucuria, surpriza.
Ne-a adus ce i-am cerut... şi chiar mai mult.




Urmează să trecem pe la bunici. Oare acolo le-a lăsat ceva Mişculae?
(Cizmuliţe au fost trimise să aştepte şi în pragul caselor lor. Hihihihi...)

vineri, 4 decembrie 2009

Pregătiţi?

Haideţi că mai e puţină vreme.
Aveţi cizme? Da? Aveţi toţi? Bineee.
Da' cremă de ghete v-aţi luat? Cum? Mai e cineva care n-are?!! Fuga. La cumpărături, atunci.
Cârpă moale de şters? Da? Bun.
Sunteţi pregătiţi.
Aveţi grijă. Mâine să lustruiţi cum trebuie, da?
---------------------------
Noi muncim an de an. Ia să vedeţi. Şi nu ne uită Moşul. Iacă-tă!
---------------------------
În 2006 Oana muncea singurică, mititica. Da' cu sârg, nu oricum.
- Roxănica, ţi le şterg şi pe ale tale, stai liniştită.

Iar dimineaţă... SURPRIZĂĂĂ!
- Oh! A veniiittt...

Cio-colatăăăă!!!

- Roxănica, hai să vezi şi tu. A venit Moş Nicolae, surioară!

Ia te uită. Căciuliţă-răţuşcă pentru piticuţă. Drăguţa de ea!

---------------------------
În 2007 lucrurile s-au schimbat. Două lustruitoare!
Cadouri pe măsură, bineînţeles.
- Ce e ăsta? Ursule, vrei să te plimb cu căruciorul?
Stai să vină şi Oana de la grădi.
- La plimbare, soroooo!!!

---------------------------
2008. Deja munca e organizată în echipă.
- Fii atentă la mine. Uite aşa se face.
- Aşa, aşa. Şterge bine, Roxana. Să vadă Moşul ce hărnicuţe am fost.
- Doamne, noi am fost cuminţi, am şters cizmuliţele, am ascultat-o pe mami, l-am ascultat pe tati. Te rog mult să-l trimiţi şi la noi pe Moş Nicolae.
- A veniii! Uite, vezi? Roxănica, asta cred că e a ta...
- Haide, mami, fă-ne poze.
---------------------------
- Moşule, noi te aşteptăm şi anul acesta, să ştii.

joi, 3 decembrie 2009

Leapşă pentru starea de normalitate

Tetris mi-a trimis o provocare. Să fac o dedicaţie pentru normalitate.
În momentul acesta singura stare de normalitate mi-o inspiră sărbătorile de iarnă.
Gândul la Moş Crăciun mă face să mă simt bine.
De aceea dedicaţia mea este o sursă de gânduri bune, de zâmbete, de linişte, de lumină:

Voi toţi cei care aţi zâmbit privind obrajii Moşului, care aţi fugit cu gândul către cei dragi, cei care aţi simţit miros de brad şi de cozonaci, să ştiţi că vouă v-am dedicat spiritul sărbătorilor.
Daţi mai departe starea de normalitate!
Ana, Abramburika, Martha, Lala, Albinutzza ...

Aş avea nevoie de...


... mai multe ore în zi. L-aş folosi mai rar pe „altădată”.
... mai multe ore în noapte. M-aş putea odihni mai bine, poate, iar visele frumoase nu s-ar mai frânge brusc.
... leacuri miraculoase pentru a-i feri pe cei dragi de boli.
... o tastă UNDO cu care să pot repara greşelile fără ca ele să lase urme.
... mai multă răbdare. Sau de ceva care să mă ajute să o ţin lipită de mine pentru mai mult timp. Prea se duce repede. Răbdarea!
... Moş Crăciun. Am fi mai buni.
... măcar o cameră în plus.
... capacitatea de a mă mulţumi cu ceea ce am în prezent ...

miercuri, 2 decembrie 2009

Lauda

Oana: Mami, eşti cea mai bună bucătăreasă....
Mi-a înflorit un zâmbet larg pe faţă, desigur.
Oana: .... de piure.
Ooooooo!!!

marți, 1 decembrie 2009

Oana la 1 Decembrie

Astăzi este 1 Decembrie. Este Ziua României. Aşa ne-a spus mami. Şi-am învăţat şi la grădi despre ea.
Ştiu că este Ziua tuturor românilor. De-asta le-am urat LA MULŢI ANI şi Roxanei, şi părinţilor.
Mami a agăţat un steag la balcon. Ce frumos! E prima dată când a făcut asta şi mi-a plăcut.
-------------------------
Abia aşteptam să mergem la paradă. Să vedem soldaţii. Am fost şi anii trecuţi. Mi-amintesc şi eu câte ceva, dar mai ales am văzut pozele făcute de mami şi de tati. O să văd avioanele. Ştiţi ce frumos zboară?
Mami ne-a adus de la serviciu steguleţe şi cocarde. Mi le-a arătat de aseară. Are pentru toţi copiii.
Urmează să ne întâlnim cu verişoarele mele Mălina şi Melania, cu Luca, Ilinca şi Ileana, cu Manuela şi cu mamaia Paula.
Sunt tare emoţionată.
-------------------------
Am plecat. Uite-i.
Oana: Mălina! Melania! Luca!
Oana: Mami, unde e Ilinca? Unde e Ileana?
Mami: Nu vin. Ilinca a supărat-o pe Ileana şi este pedepsită, rămâne acasă.
Oana: Aaaa. Bine că a venit Luca! Haide cu mine, Luca. Tu ce vrei să vezi?
Luca: Avioanele.
Oana: Eu vreau să văd soldaţii.
Luca: Oana, astăzi sunt dinozaur. Să aveţi grijă!

-------------------------
Ne-a dat mami steguleţe şi ne-a pus în piept cocarde. Toţi copii se uită la noi. Suntem mulţi şi cam gălăgioşi. Sunt aşa de fericită. Îmi place ziua asta.

-------------------------
Am văzut parada, am văzut soldaţii, am aplaudat.
Roxana: Unde pleacă soldaţii? Nu mai vin?
Mami i-a dat steguleţ şi Melaniei. Ea este verişoara noastră cea mică. Nu-i aşa că e drăguţă?

-------------------------
Luca: Unde sunt avioanele?
Oana: E ceaţă, Luca. Tati mi-a spus că nu vor mai zbura avioanele.
Apoi ne-am întâlnit şi cu Bianca. E tot verişoară cu noi. Ea e mică, are ochişorii albaştri şi abia a învăţat să meargă.

-------------------------
Nu, nu s-a terminat. A fost un spectacol. Era o doamnă frumoasă care cânta tare. Cum ziceai că o cheamă, mami? Ah, da. Irina Loghin.
Noi am dansat şi ne-am jucat pe lângă cei mari. Dar lor cred că le-a plăcut.

-------------------------
Mamaia ne-a adus de mâncare. Unde o fi găsit? Mmmm, sarmale, chifteluţe şi fasole. Calde. Mmmm. Mami ne-a dat să mâncăm aşa, în mijlocul străzii. Ce distractiv! Alergam în jurul ei, apoi veneam cu guriţele deschise la ea, mami ne îndesa linguriţa şi apoi fugeam încă o tură până ne venea din nou rândul. Ce bine ne-am distrat.
-------------------------
Am plecat apoi spre casă. Pe drum ne-am transformat. În nişte găinuşe! Şi uite-aşa mergeam noi pe stradă şi cotcodăceam, până am ajuns. Ce frumos a fost la parada asta!
Abia aştept să mergem şi la anul.

-------------------------
Haideţi, acum vă las să vă odihniţi.
Eu plec cu tati la patinoar.
Paaaa!
Şi...
La mulţi ani!