Aventuri în Orăşel
Mmmmm.... În sfârşit nu m-am trezit obligată de ţiuitul ceasului deşteptător. Ba dimpotrivă, am făcut-o târziu (nici nu-mi vine să vă spun la ce oră), cu zâmbetul de buze. Frunzele se treziseră de ceva vreme şi se jucau în camera lor. Le-am auzit glăscioarele, prin somnul de dimineaţă, dar nu am deschis ochii, încântată că pot să lenevesc în pat mai multă vreme.
El s-a trezit primul, s-a dus în bucătărie şi curând am simţit din pat mirosul cafelei. Mmmm... ce plăcut...
Ziua începea atât de frumos. Pe geam vedeam nămeţii de zăpadă. Îmbietor.
- Ce facem azi? Ce facem azi?
- Mergem în "Orăşelul Copiilor"?
-Daaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!! Uraaa!
- Tati, cu sania!
- Cu sania!
Deci... plimbare cu săniuţa, dat în coţomedii, cumpărat suveniruri, dat pe derdeluş, toate astea până când talpa bocancilor lui tati a cedat şi a trebuit să plecăm spre casă, fleoşc-fleoşc.
Am făcut o scurtă oprire ca frunzele să-şi umple cizmuliţele cu zăpada din nămeţii de pe lângă garduri.
Apoi o altă oprire să adune într-o pungă zăpadă pe care s-o păstrăm în congelator.
Şi din nou o oprire să facă îngeraşi în zăpadă, în traducere motiv de trântit în zăpadă, agitat la maxim mâinile şi picioarele spre hazul celor care treceau pe trotuar.
-------------------------------------O, brad frumos
- Împodobim bradul?
- Mai târziu.
- Acum împodobim bradul?
- Puţin mai târziu.
- Dar acum?
- Când îl împodobim? Acum?
- Haideţi să-l împodobim...