Am ajuns acasă pe la şapte seara. Mă simţeam atât de obosită încât nimic nu mă atrăgea mai tare decât locşorul acela călduros de pe canapeaua din sufragerie, pe care l-am ochit de cum am intrat şi pe care m-am şi aruncat de altfel.
Îmi venea să zac. Doar atât.
Frunzele mi-au dat târcoale, adulmecându-mi, parcă, starea de spirit. Nu, nu eram o companie plăcută. N-aveam nici chef de vorbă, nici chef de joacă.
Şi atunci, la un moment dat, Oana s-a cuibărit lângă mine şi mi-a şoptit:
- Mami, dacă o să-ţi spună cineva vreodată că nu eşti o mămică bună, să-i spui că nu-i adevărat, că eşti cea mai bună mămică din lume, pentru că aşa ţi-au spus copiii tăi.
Mici înţepături mi-au înconjurat ochii, iar câteva lacrimi s-au strâns cu repeziciune în colţul lor. Şi, brusc, m-am simţit "cea mai fericită mămică din lume".
7 comentarii:
Ohooooo,foarte frumos spus!Si catea maturitate in vorbele unui copil de 6 ani!Superb!
Ioiii,Dano....e frumos din partea ta sa ma faci sa imi dea lacrimile cand sunt la birou?!:)Ntz,ntz,ntz....O pup cu drag pe Oana smechera , e o dulceata mica si sentimentala!
Of, ce nora sensibila am :))
Eu doar ii trimit un pupic Oanei . Superb.
Si unul tie ca il meriti din plin !
Draga de ea !!!
Foarte emotionant! :) In locul tau as bifa toata lista Mosului pentru asa o fata sensibila! :)
Ce frumos! E o sensibila, o pup dulce...Iar tu esti o mama fericita, stiu.
Trimiteți un comentariu