luni, 16 noiembrie 2009

Cam aşa a fost

Pe la ora 19 am ajuns acasă. O prietenă dragă s-a oferit să mă machieze, aşa că n-am ratat şansa. Eu nu sunt capabilă de ceva mai mult decât să-mi aplic rujul pe buze. Încerc să nu uit asta în fiecare dimineaţă, dar vârsta îşi spune cuvântul. Ca atare, se mai întâmplă să uit. Uneori.
Când am intrat în casă cu noul meu look, frunzele s-au oprit din joacă. Ochii mari, mari de tot, mi-au dat de înţeles că au remarcat schimbarea.
- Mami, arăţi „senzaţional”.
- Oau, mami. Ce frumoasă eşti.
Eiiii, vă imaginaţi ce bine m-am simţit?!
- Mulţumesc, dragele mele.
Tati mă aştepta cu un zâmbet timid şi cu un ness strong în ceaşcă.
Era cald şi plăcut acasă. Recunosc că nu aveam nici o tragere de inimă să plec. Mai ales că afară începuse o ploaie mocănească şi se întunecase bine.
Totuşi, după ce-am terminat cafeaua, am decretat că trebuie să începem să ne îmbrăcăm. Asta dacă vroiam să ajungem la petrecere şi-n plus să ne întoarcem în timp, după cum ne propusesem. Maxim pe la ora 1 noaptea. Ăsta era planul, aşadar.
------------------
Frunzele se jucau la ele în cameră.
- Gata, domnişoarelor, haideţi să ne îmbrăcăm. Mergem la nuntă.
- Mergem la nuntă! Mergem la nuntă! Mergem la nuntă!

Desigur, habar nu aveau ce înseamnă aia „nuntă”. Dar aveau să afle.
- Mami, ne îmbraci în rochiţe?
- Da, bineînţeles.
- Şi în pantofiooorrriiii???
- Da, să fiţi elegante.
- Şi ne faci şi codiţe? Te rugăăăăăăăăăm.
- Bine. Cum să nu!?

Veselie mare.
În sfârşit, îmbrăcaţi, parfumaţi şi cu plicul în buzunar, urcăm în maşină.
- Mami, mi-e foame.
- Ei, lasă că o să mănânci la nuntă.
- Ne dau şi de mâncare, mami???
Ha ha ha ha ha.
------------------
Ajungem ca nişte flori, într-un final. Bunicii deja sunau înnebuniţi după noi. Toate neamurile făcuseră scenarii despre ce ni s-ar fi putut întâmpla. Habar n-au ei cum e să îmbraci două frunze pretenţioase! Teribil, vă spun eu. Şi sunt singura care le face faţă. Domnul tată cedează nervos după prima pereche de ciorăpei.
Mă rog. Nu contează. Important este că am ajuns. Mai bine mai târziu decât niciodată. De fapt, a fost o intrare specială. Asta pentru că, mai mult ca sigur, am ajuns ultimii şi deci ne-au remarcat toţi invitaţii. Vreo 250 perechi de ochi. Frunzele, cu gurile până la urechi au alergat către mireasă. (Mireasa fiind nepoată-mea.) Mireasa a alergat către ele. Noi, cei mari, ne-am lăsat privirile în jos, timizi, că doar avem şi noi un gram de bun simţ şi ne-am jenat de ora la care ne făceam intrarea.
------------------
Să înceapă petrecerea.
Şi dă-i şi dansează. Şi mănâncă. Şi dansează. Şi mai mănâncă. Şi tot aşa.
Nu noi. Frunzele.
Cu stupoare am remarcat cum domni bine, eleganţi, îmi strigau fetele pe nume şi îşi făceau cu mâna reciproc.
Da. Au fost deliciul nunţii.
Pe la ora 1 noaptea simţeam cum îmi ard ochii.
- Mergem acasă?
- Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!
- Nu vor, tati.
Şi bietul mă privea cu aceeaşi ochi mici-mititei cu care-l priveam eu pe el.
Le-am convins, cu greu, la 3 dimineaţa.
- Mami, dar nu dormim acasă, da?
- Nuuu. Nu dormim.
- Promiţi?
- Promit. Dacă n-o să vrei să dormi, nu dormi.
- Uraaaa.

Inutil să vă povestesc cum li se închideau ochii încă din maşină, cum abia am reuşit să le îmbrac în pijamale, hlizite dar deja adormite.
- Ce frumos a fost la nuntă, mami!
Am dormit până la ora 10. Duminică dimineaţa.
Tati s-a dus la muncă.
Eu am fost adormită toată ziua.
Frunzele? Ele au fost neobosite.
Dacă mai vor la nuntă?
Bineînţeles.
Dar pe mine să nu mă întrebaţi.
------------------
La daaaaaaaaaansss!



Braşoveanca cu tati:
Şi cu bunicul:
Nu, nu sunt mirele şi mireasa. Sunt nepoţii mei. (Veri între ei.)
Şi noi doi. Până-n miezul nopţii. (După ora aceea pozele nu sunt de arătat.)
P.S. Surpriza serii a fost ca la nuntă să-l întâlnim pe domnul doctor care le-a adus pe lume pe cele două frunze. Eu, emoţionată, l-am salutat. Dumnealui le-a zâmbit şi a mângâiat-o pe Roxănica pe creştet. Sunt sigură că s-a simţit mândru de ele, că doar au fost personaje remarcate, nu aşa.

11 comentarii:

ileana spunea...

Ce mai distractie pe voi. Bravo! Io in continuare sunt uimita. Cum sa stea treze pana la 3??? Pai astea de Reelion ne baga pe toti sub masa, clar.

Danae spunea...

La Revelion ne-am gandit si noi. Iti dai seama cat rezista astea?

Cris spunea...

=)) rad... ca am testat, si-am vazut ca, la petreceri, ne baga copiii sub masa. nu stiu de unde iau atata adrenalina, dar asa mi-am dorit de cateva ori copiii de-aia care la nunta dorm dusi intr-o camera din spate. nu dom'le, ai mei trebuie sa fie motz in frunte, pana dimineata daca se poate. Iar la mine e exclus sa indraznesc sa nu-i pun rochie lunga, pai daca era fi-mea acolo era jale, sa fie celelalte fetite "printese" si ea nu. inutil sa ma gandesc de-acum ce-o sa fie la frate-miu la nunta, unde ai mei au rolurile principale...

Danae spunea...

Cris, iubita, la noi s-a retinut ca domnisoarele acelea erau niste "mirese". Deci nu au fost probleme cu tinutele. Ca doar nu dadeam banii pe 2 bucati rochii invoalate asa, aiurea.

Lala spunea...

Deci asta e solutia ca dupa nunta sa dormi pana la 10 , sa iei copiii cu tine :))))
Ma bucur ca v-ati distrat, frunzele sunt intradevar speciale, era normal sa atraga atentia .

Cris spunea...

haha dana, am ajuns la concluzia ca nici nu trb sa iei rochiile. se iau 2m tul alb de la mercerie, se increteste, se adauga o panglica, si se adauga peste orice tip de rochie. efect unic, garantat, copil fericit. sau tricou alb/bluza alba, fusta alba si tul pe deasupra :D.

abramburika spunea...

Cu toate ca nu aveati chef, se pare ca v-ati distrat frumos. Si pt. frunze e normal sa le placa si sa reziste, doar era o experienta noua, nu??

Ana-Maria spunea...

Tulai,tu Dano...ce frumoasa esti!Ptiui pe tine,fata draga!:)
Cat despre frunzisoare?!No comment!Minunate si cu zambetele circulare!:))Am remarcat ca nu erau singurele printese din sala de festivitate...au mai fost si altele...
Mah,frumoasa familie sunteti!Sa traiti sanatosi,frumosi si sa va iubiti mereu !:)

Simona spunea...

Foarte frumos! Ma bucur ca v-ati distrat, si desi erati reticenti la inceput, sunt convinsa ca v-a crescut inima cand ati vazut ce reactie au frunzele si lumea la ele! Sa va traiasca, la mai mare!

alina spunea...

Bravo, sa va fie de bine distractiunea!! :)

ayandari spunea...

Vreau sa te felicit pentru modul simplu si elegant in care ti-ai imbracat cele doua "frunze".Detest copiii, mai ales fetitele, pe care le imbraca mamele la nunti si le impopotaneaza si le boiesc de arata a patachine si numai a copii nu.De parca ar si intelege ceva din volanele si crinolinele rochiilor pe care li le dau mamicile aiurea in tramvai.Ale tale au fost viu colorate, s-au simtit comod si-n largul lor si s-au putuit zbantui cat au vrut.Inca o data felicitari !! Sunteti o familie frumoasa !!

Trimiteți un comentariu