vineri, 20 iunie 2014

Update: Clasa a doua și clasa a cincea!!!

Gata! Suntem deja în tren. Cum care tren? Cel care a sosit și anul acesta cu vacanța. Ahaaa! Și voi tot aici sunteți? Excelent! Să pornim la drum, așadar.

În dimineața asta m-am așezat în fața calculatorului și mi-am amintit de promisiunea pe care am făcut-o, aceea de a așterne în câteva rânduri impresiile de după serbările de aseară.

Mi-e greu să încep și realizez că am în cap un vălmășag de stări și de sentimente și nu pot să adun ideile într-o logică coerentă.

În primul rând mă simt emoționată. Încet-încet, va trebui să mă obișnuiesc cu gândul că de-acum Oana a terminat ciclul primar și va intra în clasa a cincea. O priveam pe seară, după ce a venit de la festivitatea de premiere și mi s-a părut altfel... mare... radioasă... mulțumită... M-am simțit mândră și m-am întrebat din nou de ce trece timpul atât de repede...?!
Nu am putut fi alături de ea aseară, dar văzându-i pe ea și pe tati atât de îmbujorați la întoarcere, mi-am simțit sufletul tremurând. ”A fost foarte frumos! Frumos și emoționant!” a spus Cosmin.
A avut norocul să intre într-o clasă specială, cu copii excepționali, isteți, educați și frumoși. A avut norocul de a avea o doamnă învățătoare atât de specială, încât nu am destule cuvinte potrivite pentru a o descrie. I-a format atât de frumos, i-a unit într-un mănunchi de prieteni buni, le-a insuflat mândria de a aparține acestui colectiv, de a se bucura cu toții de reușitele oricăruia dintre colegi, de a se încuraja unii pe ceilalți, de a se simți siguri de ei și de a se autoaprecia.
Târziu în seară, am intrat în camera lor și am privit-o pe Oana. Era îngândurată și mi-a mărturisit că nu vrea să fie clasa a cincea. Se teme că va fi greu. E firesc ca necunoscutul să o sperie, se teme să nu mai fie protejată de atmosfera creată de Doamna ei, se teme de profesori, de exigența lor, de materiile noi și ar vrea-o înapoi pe Doamna. Nu se mai poate! A crescut, iar timpul curge insensibil înainte. Știu că va fi bine, totuși, deși ea nu înțelege asta. Ne are pe noi alături și are în interiorul ei atât de multe calități, încât va reuși să se bucure de realizările ei și în anii care vor urma.


   

Mă simt uimită atunci când o privesc pe Roxănica cea veselă, care acum nu mai este boboc, deja este clasa a doua. A doua!!! E mândră de ea, e fericită că a ajuns până aici și că a primit medalia de premiantă. E exuberantă printre colegii ei, printre prietenele ei și se bucură de tot ce i se întâmplă. Iar eu... mă simt împlinită. ”Mami, pot să fiu fericită? Mă simt tare fericită!” Poți, draga mea! E tot ce îmi doresc pentru ele, să le văd fericite!!!





Dar sunt și tristă. Sunt tristă pentru că, din nou, ne va aștepta un drum greu, cu multă muncă, cu griji și cu eforturi pe care le vom depune în echipă, care ne vor aduce nu numai realizări, vor veni și cu frustrări și insatisfacții.

Și mai sunt dezamagită. Da, sunt dezamăgită să realizez că nu toți oamenii sunt frumoși la suflet. Sunt dezamăgită din nou, am mai fost și voi mai fi, o să-mi treacă și de data aceasta, dar...

... Dar acum mă voi bucura de vacanța lor!

Ceea ce vă doresc și vouă!
O vară frumoasă!!!
 
Oana Clasa 1         

Oana clasa a 4-a

 
Oana serbarea clasei 1

Roxana serbarea clasei 1






0 comentarii:

Trimiteți un comentariu