Ce bine e la bloc!

Celor care locuiţi la bloc, nu-i aşa că vă place muuult asta?
Aventurile pe care le poţi trăi atunci când duci o astfel de viaţă în comun sunt de neegalat.

Dar, ştiţi cum e cu canalele şi cu "locuitorii" lor ocazionali?
Nu vedeţi legătura?
Vă explic imediat.

În spatele blocului nostru există o gură de canal a Regiei Autonome Municipale (ăia cu căldura, adică). Fiindcă nu are capacul închis, toată iarna, în interiorul canalului în cauză sălăşluiesc diverse personaje. Uneori mai apare câte o maşină de poliţie, îi mai adună, dar în maxim două-trei zile ei revin liniştiţi la canalul lor călduros şi puturos.
Nenorocirea nu ar fi neapărat gălăgia pe care o fac în toiul nopţii când se îmbată şi se iscă scandaluri verbale multicolor. Sau nu ar fi, neapărat, faptul că ne este teamă să parcăm maşina în zona gurii de canal transformată în locuinţă. Ori faptul că din când în când agresează verbal trecătorii şi nu îndrăznim să ieşim cu frunzele pe acolo. Pe toate acestea ne-am învăţat fie să le evităm, fie să le considerăm ca fiind de nerezolvat şi să le tratăm ca atare.
Nu. Cea mai mare problemă pe care ne-o provoacă vecinii noştri ocazionali este faptul că atunci când afară este frig, fac focul în canal. Da!
Adună tot felul de cartoane de prin gunoaie ori haine vechi şi le dau foc ca să se încălzească. Numai că se întâmplă ca focul să scape de sub control.
Ce fac ei atunci? Fug precum iepurii din canal şi...
Focul ce face? Păi, arde ţevile de canalizare. Arde şi vata minerală (câtă o mai fi).
Şi ce rezultă? Rezultă fum. Mult, mult, mult fum!
Şi fumul ce face? Uite-aşa, pâş-pâş, fumul porneşte într-o călătorie. Mai întâi o ia prin canal, apoi ajunge la subsolurile blocurilor, apoi urcă, urcă prin ghene şi ajunge ... unde? În apartamentele noastre ajunge!
S-a întâmplat din nou.
Tragedia este că se întâmplă noaptea. Şi se pare că în nopţile acestea a fost din nou prea frig, iar ei au revenit şi s-au gândit să se încălzească în canal, făcându-şi focul.

Dormeam. L-am simţit pe Cosmin cum sare din pat şi deschide cu viteză uşa balconului. I-o fi cald, am gândit, adormită.
- Trezeşte-te! Trezeşte-te! Iar au dat ăştia foc!
Atunci abia am realizat că mă ustură gâtul şi că miroase a fum.
Am deschis ochii şi am văzut că prin întreaga cameră pluteau norişori de fum gri. Doamne, ce urât mirosea!!!
- Fetele!!!!
Dormitorul lor este chiar lângă baie, iar fumul ieşea vălătuci din ghena băii.
Ne-am repezit în dormitorul frunzelor. Din fericire, uşa lor este destul de etanşă, aşa că dormeau liniştite. Am încercat să le trezim, dar n-am avut succes.
Ne-am gândit că dacă, oricum, la ele în cameră este mult mai bine, să le mai lăsăm să doarmă. Am ieşit încet şi am aşezat perne în jurul uşii dormitorului, să încercăm să oprim intrarea fumului.
- Au venit pompierii, mi-a strigat de pe balcon.
Din canal ieşea fum. Mult, mult, mult fum.
Câte-un pompier, cu mască pe faţă, intra în canal. Doi poliţişti, priveau cu importanţă de pe marginea străzii. Vecinii din bloc se agitau prin zonă şi strigau unii la alţii. Trecătorii matinali care veneau sau plecau spre servicii, se uitau ca la circ la spectacolul gratuit.
În casă fumul ieşea în continuare în valuri.
- Fetele!!!
Decidem, totuşi, să le trezim, să le schimbăm şi să le ducem mai devreme la grădi. Asta e.
Aşa că intrăm cu forţe proaspete în dormitor. Le înfăşurăm în prosoape şi le aducem tocmai în bucătărie, camera cea mai îndepărtată de baie.
Ce aventură!!!
Ce interesant li se pare!
Ia te uită, pompierii!
Ce de lume!
De ce e atâta fum?
De ce miroase aşa?
De ce ne-aţi trezit de-acum?
A mai venit o maşină de pompieri!
Oaaauuuu!!!
Le-am schimbat cum am putut, am adus patru prosopele şi am ieşit cu ele la nas şi la gură din casă. Pe scara blocului dezastru. Fumul înceţoşase totul.
Am ieşit din bloc în viteză, cu prosoape la nas şi gură, victorioşi.
În faţa blocului, adunaţi ca la circ, alţi spectatori curioşi:
- Este rău?
- E mult fum înăuntru?
- Drăguţelor, v-aţi speriat? (Ete, na!)
- Au mai venit pompieri?
...

Ne-am îndepărtat. Frunzele-s vesele foc. Ce aventuri!
Eu şi Cosmin ne privim cu tristeţe şi parţială resemnare.
Ce bine e la bloc!

După amiază, când am revenit de la birou, deşi nu mai era fum, întreg blocul şi întreaga casă miroseau precum o scrumieră uriaşă.
Am şmotruit toată seara. Degeaba! Funinginea s-a depus pe mobilă, pe pereţi, pe perdele, pe tot.
Ce bine e la bloc!





P.S. Pozele sunt făcute mai pe final, atunci când fumul se atenuase, cât de cât.