Sunt nervoasă

Deşi mi-am propus aproape zilnic, în ultima săptămână, să intru pe blog, n-am reuşit să mă adun.
Sunt nervoasă, nemulţumită şi preocupată.
Motivele sunt multe şi mi-aş dori să găsesc răgazul să detaliez cel puţin o parte dintre ele.

Deocamdată mă opresc la problema de astăzi.
Peste o oră voi fi prezentă AICI. Cadrele didactice nu au fost invitate. Mă voi duce în calitate de părinte, la solicitarea educatoarelor. Sunt iritată, sunt nervoasă şi descurajată în acelaşi timp.

...

Eu, Ghiocelul

Am deschis blogul după atât de multă vreme în care a stat şi m-a aşteptat. L-am regăsit prăfuit şi cam trist.
Totuşi, atunci când l-am redeschis, am zâmbit.
Din noiembrie... mda. Din noiembrie n-am mai scris nimic aici. Am revenit acum, odată cu primăvara. Sper... odată cu primăvara. Parcă-s un ghiocel. Eu, GHIOCELUL. Ha!

Iarna asta a fost... cum să spun ?... a fost... multă. Nu simţiţi la fel?

A fost şi plină. Plină de momente frumoase, pe care vreau să mi le amintesc acum.

Decembrie.
Am avut serbări. Serbări cu spiriduşi, cu luminiţe, cu beteală, cu zâmbete, colinde şi miros de brad.



Ne-am jucat cu zăpadă, ne-am dat cu săniuţele şi-am reuşit să facem chiar un mini-om de zăpadă. Avea şi mâini şi nas şi ochi, ba chiar şi nasturi avea.


Iarna asta a venit Moşul. A venit din nou, dragul şi bunul de el.
Ne-a adus cadouri, aşteptate sau nu, dar minunate. Cu siguranţă.



Deembrie-Ianuarie.
Apoi am fost la Braşov şi-am petrecut cel mai frumos Revelion dintotdeauna.
La mai multe!






Februarie.
Am sărbătorit-o pe frunza a mai mică. A împlinit 5 ani şi din acel moment se consideră "mare"... atunci când îi convine. În rest, e "încă mică".





Şi-am continuat să ne iubim între noi.



Aşa a fost iarna asta multă în Casa Frunzelor.

Acum vrem să ne bucurăm de primăvară.