Despre clovnăreală

La petrecerea lui Dragoş a venit un clovn. O cloavnă, de fapt. Oana s-a îndrăgostit.
- Mami, la ziua mea, îmi iei şi mie un clovn? Te roooggg!
Am decis. Îi iau clovn.
Cum la supermarket n-am găsit, însă am un tată de frunze în dotare, l-am delegat pe el să-i caute clovn.
A găsit, săracul. Tare greu a găsit. O zi de telefoane şi a reuşit să bată palma.
Clovnii ăştia de Buzău nu s-au lăsat uşor. Cică-s foarte solicitaţi. Cât pe-aci să apelăm la un clovn de capitală. Da' era cam scump. Şi noi, cu bugetele reduse cu douăşcinci la sută, nu am picat la târguială.
În sfârşit... am rezolvat. I-am luat o cloavnă de Buzău.
Da' îi surpriză. Să nu-i spuneţi Oanei.

Concluzia lui Cosmin?
Bună afacere clovnăreala asta, dom'le!